Banca Română pentru Dezvoltare finanța, prin Scena9 și Școala9, antiromânism, activism LGBT și educație sexuală în școli. Până când Patria Prima a început să sesizeze conducerea băncii.

Cum a amuțit propaganda LGBTQ+ si anti-romaneasca din newsletterul Fundației9, finanțat de BRD, după notificările Patria Prima

BRD – Groupe Société Générale finanțează integral, prin Fundația9, platforma Scena9, publicația pentru elevi Școala9 și newsletterul Recomandata. Ani la rând, aceste canale au promovat activism LGBTQ+, educație sexuală pentru minori și o narațiune care prezintă românii drept vinovați colectiv pentru orice. Asociația Patria Prima a notificat oficial banca și redacția, pas cu pas, cu numere de înregistrare, ineptiile publicate si legile incalcate.

Ce finanța, de fapt, banca prin Fundația9

BRD – Groupe Société Générale operează, prin Fundația9, un întreg ecosistem media: platforma Scena9, publicația pentru elevi Școala9 și newsletterul săptămânal Recomandata, trimis miilor de abonați — inclusiv, în fiecare joi, în inboxul asociației noastre. Eticheta oficială: „jurnalism cultural”. Conținutul real, documentat de noi lună de lună: ediții întregi dedicate activismului LGBTQ+, promovarea taberelor Asociației ACCEPT pentru adolescenți, campanii pentru educația sexuală în școli adresate direct elevilor prin Școala9 — și, ca fundal permanent, o narațiune care prezintă românii, ca grup, drept problema. Nu vorbim de un accident recent: arhiva Scena9 păstrează, la tagul LGBT, zeci de materiale acumulate de-a lungul anilor — reportaje de la primul Pride din centrul Clujului, de la marșul din Oradea, de la Pride 2023, interviuri cu drag queens, „poezia queer”, pledoarii pentru „limbaj neutru de gen”. Un ecosistem pe care banca îl prezintă drept împlinirea a „10 ani de la înființare”, prin campania aniversară Cultura Contează, promovată în fiecare ediție a newsletterului.

Narațiunea anti-românească: două articole care spun tot

„Liniile invizibile ale fricii” (Scena9, 19 ianuarie 2026, semnat Bianca Felseghi) folosește tensiunile din Baia Mare dintre localnici și muncitorii străini nu ca să le documenteze, ci ca să construiască un portret colectiv: românii ca element primitiv, plasat în decor de „ghetou” și „pustietate”, mânat de „frică” irațională, nu de griji economice legitime; nemulțumirile reale de pe piața muncii — reduse la „mesajele iresponsabile ale politicienilor” și la „miopie”; generalizări ca „Românu’ nu pre’ îl ridică pe țigan!” — publicate și validate editorial ca diagnostic moral asupra majorității.

Al doilea, „Cui îi este frică de uterul femeii rome?”, repromovat constant prin canalele fundației, afirmă ca fapte stabilite că România practică „rasism instituționalizat”, că „poliția e complice la viol”, că suntem „țara cu cea mai favorabilă atitudine față de viol din UE” și — citatul-cheie — că „opinia publică din România încurajează sau tolerează instigarea la genocid”. Sursele: exclusiv activiste ale unor ONG-uri ideologice. Concluzia practică: previzibil, educația sexuală în școli. Cazurile individuale de malpraxis descrise acolo sunt revoltătoare și merită anchetate — dar malpraxisul unui medic nu se tratează prin vinovăția colectivă a unui popor. Asta nu e jurnalism. E rechizitoriu etnic, plătit dintr-un buget de marketing bancar.

Multumim mult celor ce ne sustin si doneaza si daca doriti, puteti contribui aici, alegand orice metoda va este la indeamana. Orice leu conteaza! Vom publica trimestrial veniturile si cheltuielile, ca pana acum, pentru ca asa este normal sa functioneze un ONG.

Nu e un derapaj recent: cronologia unei derive de opt ani

Scena9 există online din toamna lui 2016. În primii doi ani, secțiunea LGBT a propriei arhive e goală: primele materiale de acolo datează din octombrie 2018 — iar unul dintre ele, un foto-eseu despre familiile LGBT, e semnat chiar de co-fondatoarea și editoarea coordonatoare a platformei. Direcția nu a venit de la colaboratori externi, ci de la vârf. De acolo, escaladarea e constantă și verificabilă în propria arhivă: 2019 — reportaj-manifest de la primul marș Pride din centrul Clujului; 2020–2021 — „Problema LGBT a Poloniei”, persoane trans în Balcani, istoria articolului 200, pledoaria pentru „limbaj neutru de gen” și atelierele de „poezie queer”; 2023 — articolul despre „uterul femeii rome”; 2025 — un întreg sezon Pride editorial, cu interviuri cu drag queens și reportaje de la marșuri; 2026 — apogeul, cu ediții întregi de newsletter dedicate parteneriatului civil și Pride-ului.

Pe educația sexuală, implicarea a depășit demult stadiul de articol ocazional: Școala9, publicația pentru elevi a fundației, are o categorie editorială permanentă numită „Educație sexuală”, un ziar propriu pe temă (REZOLVAT #2, distribuit gratuit și în PDF), dezbateri publice și evenimente de stradă anunțate „în fața Ministerului Educației”. Printre cei promovați în paginile ei: fondatoarea platformei de educație sexuală „Sexul versus Barza” — asociație care figurează pe aceeași listă FDSC a programului sponsorizat de Kaufland pe care se află și Asociația ACCEPT, cea ale cărei tabere pentru adolescenți au făcut obiectul sesizării noastre.

Cine semnează aceste materiale nu e un detaliu, ci o explicație. CV-urile publice ale autoarelor descriu o rețea profesională remarcabil de omogenă: autoarea articolului despre „uterul femeii rome” este freelancer pentru openDemocracy, Voxeurop și Eurozine și a lucrat la publicația „Gen, știri”; reportera care a semnat materialul de la primul Pride clujean, aproape șapte ani reporter la Scena9 și Casa Jurnalistului, publică și în CUTRA, revistă care se autodescrie „feministă queer”; articolul despre procesul de la CEDO privind cuplurile de același sex este semnat de una dintre reclamantele din chiar acel proces — autoarea își relatează, ca jurnalistă, propria cauză de activistă; iar directoarea executivă a întregii Fundații9 este co-fondatoarea unei colective feministe. Nu punem la îndoială dreptul acestor doamne la propriile convingeri și angajamente civice. Constatăm doar atât: când toate drumurile profesionale ale unei redacții trec prin același activism, „libertatea editorială” invocată de bancă nu mai descrie o redacție liberă, ci una perfect aliniată — la o agendă care nu e a băncii și nici a clienților ei.

20 ianuarie 2026: prima notificare, direct către CEO-ul BRD, Maria Rousseva

Nu am scris la adresa generală de reclamații. Am scris direct oamenilor care semnează: doamnei Maria Rousseva, CEO al BRD, doamnei Flavia Popa, Secretar General și membru în boardul Fundației9, și doamnei Corina Biholar — notificare formală în temeiul OUG 31/2002, legea Vexler, privind articolul despre Baia Mare.

Patru cereri: retragerea articolului, scuze publice adresate românilor din Baia Mare, încetarea colaborării cu autoarea, informarea asociației despre măsurile luate. Și o precizare despre răspundere: banca ce finanțează integral o platformă răspunde pentru ce distribuie acea platformă — inclusiv în fața BNR, printr-o verificare „fit and proper” a managementului, dacă va fi cazul.

Răspunsul a venit pe 27 ianuarie, sub semnătura Directorului Calitate Simona Voineagu (adresa nr. 126010718): articolul ar fi „jurnalism investigativ legitim”, protejat de libertatea de exprimare. Le-am răspuns în aceeași săptămână: problema nu e un articol, ci o serie coerentă și persistentă, ostilă identității naționale românești — și dacă atitudinea continuă, discuția se mută la managementul Société Générale, la Paris.

5 februarie 2026: sesizarea BRD privind minorii

A doua notificare a mers către Consiliul de Administrație și departamentul juridic, pe un subiect în fața căruia nicio bancă nu poate ridica din umeri: minorii. Newsletterul Fundației9 promovase campania Asociației ACCEPT — tabere pentru adolescenți, finanțate prin programul sponsorizat de Kaufland — adresată explicit copiilor. Am cerut audit intern și o poziție oficială. BRD a respins totul „categoric, ferm și neechivoc” (adresa nr. 126020623/17.02.2026).

Pe 19 februarie am revenit cu probele anexate: capturile cu promovarea taberelor, materialele despre „copiii queer”, articolul proaspăt de pe Școala9 — „Suntem elevi și vrem educație sexuală la școală”. Și un mesaj simplu: nu vă cerem să ne credeți pe cuvânt, faceți propriul audit pe ultimele șase luni de conținut adresat minorilor; alternativa e escaladarea către organele statului și către sediul central de la Paris, unde politicile de conformitate privind protecția minorilor nu iartă. Pe 11 martie, văzând că nimic nu se schimbă, am trimis un nou set de capturi.

Iunie 2026: BRD tace, noi scriem redacției

Pe 4 iunie, Recomandata #250 e dedicată integral campaniei pentru parteneriatul civil. Reacționăm imediat: notificăm redacția că informăm bordul BRD, pe doamna CEO și clienții băncii. Pe 11 iunie, Recomandata #251, „Eroii și eroinele noastre”, e dedicată integral marșului Bucharest Pride — portrete de „eroi” ai activismului, recomandări de carte pe criteriul „it’s very gay”, îndemnuri să nu ratezi marșurile din Cluj, Timișoara, Iași și Oradea.

În aceeași zi, le-am scris direct: solicitare oficială către redactoarea newsletterului, Oana Filip, cu copie către redacție. Cinci întrebări, termen de răspuns 5 zile lucrătoare: cine anume din conducerea BRD a aprobat linia editorială de activism LGBTQ+; consideră redacția că ea reflectă valorile clienților băncii; care e justificarea implicării unei fundații bancare în campanii de educație sexuală pentru minori; cum răspund la acuzația de narațiune anti-românească finanțată de o bancă ce operează pe piața românească; și confirmă Scena9 că „libertatea editorială” invocată de BRD acoperă activismul ideologic pe banii unei bănci comerciale? Le-am spus de la început, transparent, că răspunsul — sau tăcerea — va fi documentat și publicat pe patriaprima.org. Acest articol este exact publicarea promisă.

Tot pe 11 iunie am cerut AFCN, în baza Legii 544/2001, situația finanțărilor publice către Fundația9 — demers escaladat în iulie prin plângere administrativă și sesizare disciplinară, după refuzul parțial de comunicare, care continua, vom anunta rezultatele dupa inevitabila lupta cu functionarii publici.

Multumim mult celor ce ne sustin si doneaza si daca doriti, puteti contribui aici, alegand orice metoda va este la indeamana. Orice leu conteaza! Vom publica trimestrial veniturile si cheltuielile, ca pana acum, pentru ca asa este normal sa functioneze un ONG.

Ce s-a întâmplat apoi, săptămână cu săptămână

La cele cinci întrebări nu a răspuns nimeni, niciodată. Dar newsletterul a răspuns în felul lui — am verificat integral fiecare ediție apărută de atunci. Ediția #252, la exact o săptămână după solicitarea noastră: tematica Pride se prăbușește de la ediție dedicată la un colț cu patru linkuri spre articole vechi din arhivă, fără un cuvânt despre marșul de la Cluj, care avea loc peste trei zile. De la #253 (25 iunie) încolo, tabloul e fără echivoc: nicio ediție dedicată tematicii LGBTQ+ sau parteneriatului civil, în opt săptămâni consecutive. Marșurile de la Timișoara și Iași (4 iulie) și Oradea (25 iulie) — pe care aceeași publicație le anunțase cu entuziasm în #251 și pe care platforma le acoperea de ani de zile cu reportaje dedicate, cum arată propria arhivă — au trecut în tăcere totală.

Cinci din opt ediții nu conțin absolut nicio mențiune; în celelalte trei subiectul a fost retrogradat la câte o mențiune izolată, strecurată în liste — o semnalare a ziarului REZOLVAT #2 despre educația sexuală (2 iulie), un anunț de casting (6 august), un link către o serie foto (13 august). De la ediții tematice integrale, cu îndemnuri la mobilizare, la note de subsol. Recomandata scrie acum despre dezastre naturale, fotbal, munca în cultură, pompieri și eclipse — jurnalism cultural, adică exact ceea ce BRD pretinsese în ambele adrese oficiale că finanțează, și ceea ce a devenit abia după ce banca și redacția au primit, negru pe alb, notificările noastre înregistrate, o solicitare publică cu termen și perspectiva unui dosar la Paris.

Și încă un detaliu pe care BRD nu l-a comunicat niciodată, dar pe care arhiva îl arată singură: Bianca Felseghi, autoarea articolului despre Baia Mare — cea pentru care am cerut nominal, pe 20 ianuarie, încetarea colaborării — nu are, pe propria pagină de autor de pe Scena9, niciun articol între 19 ianuarie și 1 iulie 2026. Cinci luni și jumătate de absență, începute a doua zi după notificarea noastră. Revenirea din 1 iulie e pe un subiect impecabil de neutru: treizeci de ani de festival de jazz la Gărâna. Banca ne-a răspuns „respingem categoric”. Pagina de autor spune altceva.

Curba spune totul: ediție dedicată pe 11 iunie, colț de arhivă pe 18 iunie, note de subsol sporadice din 25 iunie încolo.

Morala: instrumentele legii sunt ale oricui

Nu am cerut cenzură. Nu am cerut desființarea Scena9. Am cerut un singur lucru, formulat identic în fiecare scrisoare: ca o bancă comercială care trăiește din încrederea a milioane de clienți români să nu-și folosească fundația pentru activism ideologic îndreptat către minori și pentru denigrarea propriilor clienți.

O asociație fără buget de PR, fără avocați plătiți cu ora și fără acces la vreun consiliu de administrație a obținut asta cu instrumentele pe care legea le dă oricui: notificarea formală, cererea de informații publice, documentarea metodică și răbdarea de a nu renunța după primul răspuns de respingere.

Dosarul complet — notificările, cele două adrese oficiale ale BRD, capturile, corespondența cu redacția și arhiva edițiilor — este conservat și poate fi pus la dispoziția oricărei autorități sau redacții interesate.

Băncile citesc scrisorile. Chiar și pe cele venite de la un ONG mic. Mai ales pe acelea. Problema in Romania e ca nimeni nu s-a opus acestor narative, astfel incat au continuat nestingherite.

Noi suntem aici pentru a schimba asta! Multumim celor ce ne sustin!