Cine apără copiii României de organizațiile de propagandă homosexuală plătite de Kaufland România? Nimeni. Până acum.

Am depus 89 de pagini de denunț penal împotriva Asociației Accept, a Fundației pentru Dezvoltarea Societății Civile și a Kaufland România. Plus șase sesizări la șase autorități. Iată de ce.

Aceasta este ancheta completă a Asociației Patria Prima în cazul proiectului „Demnitate în sate: sprijin pentru adolescenții trans din comunități invizibile”, derulat de Asociația Accept cu bani de la Kaufland România, prin Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile. Am investigat opt luni. Am trimis cereri la șapte instituții ale statului și am primit răspuns de la toate. Pe 30 iulie 2026 am depus la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București un denunț de 89 de pagini, cu 21 de anexe, și am transmis în aceeași zi șase sesizări administrative.

Ce urmează nu e o opinie despre ideologie. Sunt documente. Fiecare afirmație din acest text are în spate o adresă oficială, o captură conservată sau un citat verificabil. Noi nu facem jurnalism, facem dosare.

Ce este proiectul „Demnitate în sate”

În septembrie 2025, Asociația Accept a lansat un proiect finanțat cu 132.188 lei prin programul „În stare de bine”, susținut de Kaufland România și administrat de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile (FDSC). Proiectul avea ca obiectiv declarat „sprijinirea a minimum 60 de tineri trans și queer” din mediul rural și orașele mici.

Ce presupunea concret: conform descrierii originale de pe platforma instaredebine.ro (pagină ulterior ștearsă, dar arhivată pe Wayback Machine ), proiectul viza adolescenți trans și queer cu vârste de la 13 ani. O tabără rezidențială, ateliere online despre „tranziție în siguranță” și „sănătate emoțională”, consiliere psihologică individuală și de grup pentru minori și familiile lor, micro-campanii locale de activism coordonate de adolescenți, și crearea unei hărți naționale de servicii medicale și juridice „trans-friendly”.

Pe 2 februarie 2026, Accept a publicat pe Facebook anunțul de înscriere

Textul spunea explicit: „Deschidem înscrieri pentru un program dedicat tinerilor trans și queer 13–19 ani care locuiesc, au locuit sau provin din afara unui oraș mare.” Cazarea, drumul și mesele erau asigurate de Accept. Înscrierea se făcea printr-un formular Google Forms adresat explicit „tinerilor trans și queer” — ceea ce presupune, prin natura selecției, colectarea de date privind orientarea sexuală și identitatea de gen, categorii speciale de date personale conform art. 9 GDPR, de la minori de 16 ani. Fără nicio mențiune despre baza legală GDPR, fără nicio referire la acordul părinților. Tabăra era programată pentru 20-22 februarie 2026.

Pe 12 februarie 2026, Accept a publicat o postare de apărare în care descria tabăra ca „un mediu sigur pentru tinerii trans & queer, creat cu acordul și sprijinul părinților participanților” și „un spațiu sigur, moderat de specialiști.” Specialiști. Nu psihologi autorizați, nu asistenți sociali licențiați — „specialiști”, fără nicio precizare despre cine sunt acești oameni și ce drept au să lucreze cu copiii altora.

Ajuta Patria Prima sa treaca la urmatorul stadiu si sa isi permita sa plateasca avocati pentru procese contra celor ca Accept Romania care duc propaganda homosexuala la extrem! Ajuta-te sa protejam copiii Romaniei! Doneza aici! Multumim! Noi lucram voluntar, dar restul costa!

Când am pus întrebări, au șters dovezile

Pe 10 noiembrie 2025, Asociația Patria Prima a transmis o cerere oficială de informații către Accept și către FDSC. Am întrebat lucruri banale: ce conțin atelierele, cine face parte din echipă, cum se obține consimțământul părinților, ce proceduri de protecție a copiilor aplică, există vreun document de metodologie.

Nici Accept, nici FDSC nu au răspuns. Niciodată. Nici în noiembrie, nici în decembrie, nici în cele opt luni care au urmat. Ce au de ascuns?

Dar au făcut altceva: la trei zile după cererea noastră, pe 13 noiembrie 2025, textul proiectului a fost eliminat de pe platforma instaredebine.ro. Ulterior, pagina a fost ștearsă complet. Accept a editat retroactiv și postările de pe Facebook — inițial, materialele de promovare conțineau explicit sigla Kaufland și mențiunea că proiectul e finanțat prin „În stare de bine.” După ce au început întrebările, referințele la Kaufland au dispărut din postări - confirmat de RostOnline.

Am contactat direct și o reprezentantă a FDSC, solicitând documentație. Zero răspuns. FDSC este organizația care a selectat, jurizat și finanțat acest proiect. Sunt responsabili direct de verificarea legalității. Tac de opt luni.

Kaufland: a plătit, a confirmat prin email, apoi a negat public

Pe 5 decembrie 2025, am transmis o solicitare oficială către Kaufland România și către sediul central din Germania. Pe 12 decembrie, departamentul de sponsorizări Kaufland a răspuns. Nu a abordat niciuna dintre întrebările noastre, dar a confirmat în scris calitatea Kaufland de sponsor al programului „În stare de bine” și faptul că selecția proiectelor a fost realizată de FDSC.

Pe 10 februarie 2026, Kaufland România a emis un comunicat public în care a calificat asocierea numelui Kaufland cu proiectul Accept drept „FALSĂ” și „ABUZIVĂ”, amenințând cu demersuri legale pe oricine face această asociere. Propria lor companie confirmase sponsorizarea cu două luni înainte, în scris, prin email oficial. Contradicția este documentată și probată.

Pe 11 februarie, Patria Prima a transmis o notificare formală de conservare a probelor către departamentul juridic Kaufland, punctând contradicția dintre emailul lor din decembrie și comunicatul din februarie.

Au fost informați că ștergerea probelor poate constitui infracțiune conform art. 275 Cod Penal. Niciun răspuns. Precizez, pentru corectitudine, că verificarea ulterioară a arătat că acest text nu este aplicabil în absența unei proceduri judiciare în curs — motiv pentru care nu figurează între încadrările din denunț.

Ajuta Patria Prima sa treaca la urmatorul stadiu si sa isi permita sa plateasca avocati pentru procese contra celor ca Accept Romania care duc propaganda homosexuala la extrem! Ajuta-te sa protejam copiii Romaniei! Doneza aici! Multumim! Noi lucram voluntar, dar restul costa!

Ce au spus instituțiile statului — prima rundă

Pe 4 februarie 2026, Asociația Patria Prima a transmis cereri de informații de interes public către patru instituții, întrebând dacă Accept este autorizat să facă ceea ce face. Răspunsurile sunt fără echivoc.

Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială (ANPIS), răspuns la solicitarea înregistrată sub nr. 1749/04.02.2026, respectiv nr. 13/09.02.2026 în Registrul privind accesul la informațiile de interes public: Asociația Accept nu figurează în Registrul electronic unic al serviciilor sociale, nu deține certificat de acreditare ca furnizor de servicii sociale și nu deține licență de funcționare, nici provizorie, nici definitivă. Într-o adresă ulterioară, ANPIS se referă la acest răspuns ca fiind nr. 1749/13.02.2026.

Ministerul Educației și Cercetării, răspuns nr. 70.613/04.03.2026, la solicitarea înregistrată sub nr. 70.613/05.02.2026: Ministerul Educației nu are nicio formulă de parteneriat sau protocol cu Accept. Nu a primit solicitarea de a aviza implementarea proiectului.

Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție (ANPDCA), răspuns nr. 3700/DGPDC/SCIM/od/05.03.2026: ANPDCA nu emite avize metodologice pentru implementarea de proiecte și nu a primit o astfel de solicitare din partea Accept. Precizează explicit: participarea copiilor la activități de educație non-formală trebuie să se realizeze numai cu consimțământul scris al părinților, conform art. 5 alin. 2 din Legea 272/2004.

Rezultatul: nicio instituție a statului nu a autorizat, avizat sau măcar știut despre acest proiect. Accept a operat complet în afara sistemului.

Întrebările parlamentare — și ce au răspuns ministerele

Nu doar Patria Prima a ridicat semne de întrebare. Pe 11 noiembrie 2025, deputata Gianina Șerban (AUR) a depus în Camera Deputaților întrebarea parlamentară nr. 3044A adresată Ministerului Muncii, Ministerului Educației și ANPDCA, cu nouă întrebări concrete despre proiect (textul complet al întrebării

Pe 18 martie 2026, deputatul Mihai-Adrian Țiu (SOS România) a depus întrebarea nr. 4516A adresată Ministerului Justiției, cerand direct: „De ce nu se sesizează instituțiile statului când Asociația Accept organizează tabere de îndoctrinare sexuală pentru minori?”

Am obținut toate răspunsurile de pe site-ul Camerei Deputaților. Sunt edificatoare.

Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale, răspuns înregistrat la Camera Deputaților cu nr. 2249/02.12.2025, semnat de Secretar de Stat Nini Săpunaru: Ministerul se declară necompetent, spunând că „nu poate interveni în procesul de aprobare sau în conținutul unor proiecte care nu intră în aria legală de competență.” Admite totuși că organizația are „obligația legală de a adapta activitățile la vârsta participanților, de a evita expunerea minorilor la conținut nepotrivit” și că participarea copiilor „trebuie să se realizeze numai cu acordul părinților.” Adică recunoaște cerințele legale, dar refuză să verifice dacă sunt respectate.

Ministerul Educației și Cercetării, răspuns nr. 12900/06.12.2025, semnat de Secretar de Stat Sorin Ion: „Ministerul Educației și Cercetării nu are cunoștință despre implementarea proiectului.” „Nu a avizat implementarea acestui proiect.” „Nu este parte în finanțarea sau comunicarea publică a acestui proiect.” Confirmă că „acordul informat și scris al ambilor părinți/tutore legal este obligatoriu” și amenință cu „sancțiuni și încetarea imediată a parteneriatului, în cazul în care se constată nereguli sau punerea în pericol a minorilor.” Nu a constatat nimeni nimic, pentru că nimeni nu a verificat.

Ministerul Justiției, adresa nr. 2/19197/2026, înregistrată la Camera Deputaților sub nr. 19197/09.04.2026: „Ministerul Justiției nu deține informații în ceea ce privește activitățile desfășurate, nu are atribuții de control a unor astfel de evenimente și nu a fost sesizat cu privire la săvârșirea unor fapte ce intră sub incidența legii penale.” Formularea „nu a fost sesizat” este, de fapt, cea mai onestă din tot dosarul — nimeni nu a depus plângere oficială. Până acum.

Trei ministere, același răspuns: nu știm, nu e treaba noastră, dar da, legea cere autorizare și acord parental. Și nu, nu au verificat dacă legea e respectată.

Ajuta Patria Prima sa treaca la urmatorul stadiu si sa isi permita sa plateasca avocati pentru procese contra celor ca Accept Romania care duc propaganda homosexuala la extrem! Ajuta-te sa protejam copiii Romaniei! Doneza aici! Multumim! Noi lucram voluntar, dar restul costa!

A doua rundă: DGASPC, ANPIS, Colegiul Psihologilor

După publicarea primului articol pe 3 iunie 2026, Asociația Patria Prima a depus sesizări la DGASPC Sector 2 și ANPIS, și a adresat o cerere de informații Colegiului Psihologilor din România.

DGASPC Sector 2, răspuns nr. 87/240754/30.06.2026, semnat de Elena-Alexandra Lazarov (DG adjunct) și Claudia Georgeta Uzun (Director Executiv Direcția Protecția Copilului): DGASPC a luat măsuri. A inițiat demersuri de verificare, a solicitat Asociației Accept datele copiilor asistați pentru contactarea familiilor și verificarea consimțământului scris al părinților, a cerut harta de implementare a proiectului, și — cel mai important — a sesizat la rândul ei ANPIS pentru lipsa licenței de funcționare a Accept. Este prima instituție care a acționat concret.

ANPIS, al doilea răspuns, emis la sesizarea înregistrată sub nr. 1749/03.06.2026: confirmă din nou că Accept nu figurează în registru ca furnizor acreditat. Precizează că verificarea modului de implementare și a activității psihologilor revine CPR, DGASPC și finanțatorului.

Colegiul Psihologilor din România, răspuns nr. R 1664/01.07.2026, semnat de Președinte Dr. Constantin-Edmond Cracsner: CPR nu a avut nicio implicare în proiect. Nicio comunicare identificată între CPR și Accept. Accept nu este înregistrată la CPR ca furnizor de formare profesională. CPR nu deține informații despre persoanele care fac consiliere psihologică în cadrul proiectului. Recomandă depunerea unei plângeri disciplinare dacă se identifică nominal psihologul implicat.

Deci: ANPIS confirmă lipsa acreditării, CPR confirmă că Accept operează consilierea complet în afara supravegherii profesionale, DGASPC acționează și cere date. Trei instituții, aceeași concluzie: Accept oferă servicii de consiliere psihologică minorilor fără niciun fel de autorizare sau supraveghere.

Ce scria, negru pe alb, pe pagina finanțatorului

Înainte de a ajunge la ce am depus, merită citit ce a publicat finanțatorul însuși despre proiectul pe care l-a aprobat. Pagina apărea în secțiunea „2025 PROIECTE FINANȚATE” a platformei instaredebine.ro și am reușit s-o conservăm în arhiva Wayback Machine, cu un instantaneu din 4 noiembrie 2025, cu nouă zile înainte să dispară. Citez exact.

„Buget proiect: 132.188 lei, proiect finanțat în cadrul Apelului 1/2025.”

„Proiectul vizează tinerii cu vârste între 13 și 19 ani, cu accent pe categoria 16+, oferindu-le un mediu organizat de sprijin și dezvoltare.”

„Proiectul vizează îmbunătățirea stării de bine emoționale, capacitatea de auto-reprezentare și accesul la resurse prin consiliere psihologică, formare civică și implicare comunitară pentru cel puțin 60 de adolescenți.”

„O componentă esențială o reprezintă suportul emoțional, care asigură sesiuni de consiliere individuală, de grup și familială.”

„Programul este susținut de Kaufland România și implementat de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile.”

Treisprezece ani. Consiliere psihologică individuală, de grup și familială. Buget alocat, număr minim de beneficiari, durată de șase luni. Nu e activism civic și nu e educație non-formală — e un serviciu structurat, pe care legea română îl numește serviciu social și pentru care cere licență. Iar mențiunea despre Kaufland stă pe propria platformă a programului, publicată de propriul lor implementator.

Proiectul figurează la poziția 202, cu numărul de înregistrare 8KFDSC1_251, în lista oficială a proiectelor publicată de FDSC. Documentul e încă online. Au șters descrierea proiectului, dar au uitat lista.

Verificarea în registrul agresorilor sexuali nu s-a făcut niciodată

Acesta este punctul pe care vă rog să nu-l treceți cu vederea, pentru că nu e o chestiune de birocrație.

Legea 197/2012, modificată prin Legea 100/2024, prevede la art. 9 alin. 1 lit. d) că acreditarea ca furnizor de servicii sociale se acordă numai dacă „membrii structurilor de conducere și persoanele desemnate să se ocupe de administrarea serviciilor sociale nu figurează în cazierul judiciar și în Registrul național automatizat cu privire la persoanele care au comis infracțiuni sexuale, de exploatare a unor persoane sau asupra minorilor”. Art. 10 alin. 4 lit. c) impune depunerea, la dosarul de acreditare, a cazierului judiciar și a certificatului de integritate comportamentală prevăzut de Legea 118/2019, pentru fiecare dintre aceste persoane.

Ăsta e mecanismul prin care statul român verifică dacă adulții care ajung să lucreze cu copiii au condamnări pentru infracțiuni sexuale. Nu e o formalitate. Este exact filtrul pentru care legea există.

Accept nu a parcurs niciodată procedura de acreditare. Deci nimeni, niciodată, nu a verificat nimic. Nici pentru conducere, nici pentru cei care au ținut atelierele, nici pentru cei care urmau să supravegheze participanții la tabăra rezidențială — o locație pe care organizatorul nu a făcut-o publică nici până azi.

Iar identitatea acelor persoane nu o cunoaște nimeni. Nu o cunoaște ANPIS, care ne-a scris că Accept nu figurează în registru. Nu o cunoaște Colegiul Psihologilor, care ne-a scris explicit că „nu deține informații despre persoanele care fac consiliere psihologică în cadrul proiectului”. Nu o cunoaște DGASPC, care a cerut Accept datele copiilor asistați și, la o lună distanță, tot nu primise nimic. Accept a descris acei oameni, într-o postare publică, drept „specialiști”. Atât.

Nu afirmam și nu vom afirma că s-a întâmplat ceva cu vreun copil. Nu avem nici o probă în acest sens și nu vom scrie ce nu putem proba. Afirmam ceva mai simplu și mai grav: nu se poate ști. Pentru că filtrul care ar fi trebuit să dea răspunsul a fost sărit, iar organizația refuză de opt luni să spună cine a fost în camera aia.

Ajuta Patria Prima sa treaca la urmatorul stadiu si sa isi permita sa plateasca avocati pentru procese contra celor ca Accept Romania care duc propaganda homosexuala la extrem! Ajuta-te sa protejam copiii Romaniei! Doneza aici! Multumim! Noi lucram voluntar, dar restul costa!

Ce legi sunt în discuție

Legea 197/2012 privind asigurarea calității în domeniul serviciilor sociale prevede, la art. 8 alin. 1, că „furnizorii pot acorda servicii sociale numai dacă dețin certificat de acreditare”, iar la alin. 2 că „serviciile sociale pot funcționa pe teritoriul României numai dacă dețin licență de funcționare”. Prin Legea 100/2024 s-a adăugat un alineat 9, care închide și ultima poartă: „certificatul de acreditare nu acordă furnizorului dreptul de a acorda servicii sociale înainte de obținerea licenței de funcționare”. Accept nu are niciuna dintre cele două. ANPIS a confirmat-o în scris, de două ori.

Fapta este contravenție, sancționată de art. 31 lit. a), cu amendă între 50.000 și 80.000 de lei după majorarea operată prin Legea 100/2024. Constatarea aparține exclusiv inspectorilor sociali, potrivit art. 32.

Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului impune consimțământul scris al părinților pentru participarea minorilor la activități de educație non-formală. Nu e interpretarea mea: ANPDCA invocă ea însăși art. 5 alin. 2 din această lege și scrie că participarea copiilor „trebuie să se realizeze numai cu consimțământul scris al părinților sau, după caz, al reprezentanților legali, aceștia fiind cei care decid asupra adecvării activităților și acceptă participarea copiilor în cunoștință de cauză”. Ministerul Muncii și Ministerul Educației au confirmat aceeași obligație. Nimeni nu a verificat dacă e respectată.

Sunt obligat să vă spun și ce nu merge, pentru că altfel v-aș minți. Am analizat art. 348 din Codul Penal, care sancționează exercitarea fără drept a unei activități pentru care legea cere autorizație. Nu se aplică. Textul funcționează numai dacă legea specială prevede expres că fapta „se sancționează potrivit legii penale”, iar Legea 197/2012 conține doar o clauză generică de răspundere „civilă, contravențională sau penală, după caz” — formulare standard, insuficientă. Practica parchetelor pe această ipoteză este de clasare. Am renunțat la această încadrare înainte să depunem ceva, ca să nu construim un dosar care se închide în două luni.

Rămâne art. 197 din Codul Penal, relele tratamente aplicate minorului: „punerea în primejdie gravă, prin măsuri sau tratamente de orice fel, a dezvoltării fizice, intelectuale sau morale a minorului, de către părinți sau de orice persoană în grija căreia se află minorul”, pedepsită cu închisoare de la 3 la 7 ani. Subiectul activ este „orice persoană în grija căreia se află minorul”, iar fapta se urmărește din oficiu. Și rămân art. 9 și art. 10 din Legea 196/2003, care privesc minorii până la 18 ani, iar nu doar pe cei sub 13 ani, cum o face art. 221 din Codul Penal.

Cât despre datele colectate prin formularul Google (https://forms.gle/cLTbedMBLdHR64nR9) — orientare sexuală și identitate de gen, categorii speciale conform art. 9 GDPR, cerute unor copii — conținutul formularului nu ne este accesibil. Numai un organ cu putere de constrângere îl poate obține. De aceea l-am cerut acolo.

Ajuta Patria Prima sa treaca la urmatorul stadiu si sa isi permita sa plateasca avocati pentru procese contra celor ca Accept Romania care duc propaganda homosexuala la extrem! Ajuta-te sa protejam copiii Romaniei! Doneza aici! Multumim! Noi lucram voluntar, dar restul costa!

Ce plangeri am depus

Pe 30 iulie 2026 am depus, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, un denunț formulat în temeiul art. 290 din Codul de procedură penală. Dosarul are 89 de pagini: actul în sine plus 21 de anexe, fiecare numerotată și însoțită de o pagină de identificare.

Este denunț, nu plângere, pentru un motiv procedural pe care merită să-l explicam: plângerea penală aparține persoanei vătămate, iar Asociația Patria Prima nu a fost prejudiciată prin aceste fapte. Denunțul este actul prin care orice persoană fizică sau juridică aduce la cunoștința organelor de urmărire penală săvârșirea unei infracțiuni, fără să pretindă vreun interes propriu. Nu urmărim despăgubiri, nu suntem parte, nu avem nimic de câștigat.

Denunțul vizează trei entități.

Asociația Accept, ca organizator, pentru desfășurarea de activități cu minori de la 13 ani în lipsa oricărei acreditări sau licențieri.

Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile, care a lansat apelul, a selectat proiectul, l-a jurizat și i-a administrat finanțarea, sub aspectul verificărilor efectuate înainte și după acordarea banilor. Am întrebat-o direct, în noiembrie 2025, ce metodologie se aplică și cum se obține acordul părinților. Tace de opt luni.

Kaufland România, exclusiv sub aspectul a ce știa în momentul finanțării și a ce scrie în contractul de sponsorizare — document pe care nu îl avem și pe care numai un procuror îl poate obține. Aici nu formulez nicio acuzație penală. Formulez o întrebare: pe 12 decembrie 2025, departamentul lor de sponsorizări ne-a scris că „toate proiectele finanțate prin programul de granturi derulează activități ce respectă legislația din România”. Două luni mai târziu, ANPIS confirma în scris că beneficiarul nu are nici acreditare, nici licență. Cineva a verificat înainte să facă afirmația aceea, sau nu a verificat nimeni?

În aceeași corespondență, Kaufland a scris și că „reprezentanții Kaufland nu au luat parte la procesul de selecție” și că „contractarea și urmărirea proiectelor finanțate este exclusiv în sarcina echipei de program”. Adică a FDSC. Este exact transferul de responsabilitate pe care fiecare dintre cei trei l-a încercat: Kaufland trimite la FDSC, FDSC tace, Accept tace. Numai că afirmația aceea, pusă în scris de finanțator, nu îi exonerează pe FDSC — îi fixează.

Iar pe fondul negării publice din 10 februarie, prin care asocierea numelui Kaufland cu proiectul a fost calificată „falsă” și „abuzivă”, cu amenințări legale, sunt obligat să constat următoarele. Pe 5 martie 2026, la trei săptămâni după comunicat, ANPDCA a scris într-o adresă oficială că „programul este susținut de Kaufland România și implementat de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile”. Ministerul Muncii a scris același lucru în răspunsul la întrebarea parlamentară. Mențiunea figura și pe platforma administrată de FDSC. Nu e o afirmație a mea împotriva unei companii — sunt două autorități ale statului român și platforma propriului lor partener, care spun același lucru.

Am cerut procurorului, în concret: să ridice curricula, suporturile de curs, prezentările și înregistrările atelierelor și ale taberei; să obțină de la furnizor conținutul integral al formularului de înscriere și răspunsurile colectate; să identifice nominal toate persoanele care au avut contact direct cu minorii și să le verifice în cazierul judiciar și în Registrul național al agresorilor sexuali; să stabilească lista minorilor participanți și să verifice consimțământul scris al părinților pentru fiecare; să audieze părinții; să ridice contractul de sponsorizare și cel de finanțare; și să dispună de urgență conservarea datelor informatice, având în vedere că pagina proiectului a fost deja ștearsă o dată.

Nu afirm ce s-a spus copiilor în acele ateliere. Nu știu. Am cerut, în noiembrie 2025, exact acest lucru — „conținutul atelierelor, temele abordate, obiectivele, tipurile de interacțiuni” — și am fost refuzat. Tocmai de asta există denunțul: ca să afle cineva care are puterea să întrebe.

Ajuta Patria Prima sa treaca la urmatorul stadiu si sa isi permita sa plateasca avocati pentru procese contra celor ca Accept Romania care duc propaganda homosexuala la extrem! Ajuta-te sa protejam copiii Romaniei! Doneza aici! Multumim! Noi lucram voluntar, dar restul costa!

Celelalte șase sesizări

În paralel cu denunțul, în aceeași zi, am transmis șase sesizări administrative. Fiecare vizează o faptă distinctă, la autoritatea care are competența să o constate.

La ANPIS am completat sesizarea depusă în iunie. Două motive. Primul, unul care ne aparține: în sesizarea din 2 iunie am indicat, din eroare, un cod fiscal greșit al Accept, și l-am rectificat, cerând reluarea verificărilor dacă s-au făcut pe codul eronat. Al doilea e mai important. La sesizarea din iunie, ANPIS ne-a răspuns că activitățile de consiliere psihologică „exced competența” agenției și că verificarea revine Colegiului Psihologilor, DGASPC și finanțatorului. Cu tot respectul, nu. Obiectul sesizării noastre nu este activitatea profesională a psihologilor, ci faptul că un serviciu social funcționează fără licență — iar art. 32 din Legea 197/2012 atribuie constatarea acestei contravenții exclusiv inspectorilor sociali. Nici Colegiul, nici DGASPC nu au această atribuție. Faptul că DGASPC i-a sesizat pe ei, tocmai pentru lipsa licenței, o confirmă. Le-am cerut, în plus, ca orice nouă apreciere de necompetență să fie motivată cu temei legal expres.

La Direcția de Sănătate Publică a Municipiului București am sesizat tabăra rezidențială anunțată pentru 20-22 februarie 2026. Trei zile, cazare, transport și masă asigurate de organizator, pentru un grup declarat de 16-19 ani. Normele de igienă din 25 august 2020 cer autorizație sanitară de funcționare pentru spațiul de cazare și aviz epidemiologic individual pentru fiecare copil. Prima verificare pe care am cerut-o este însă chiar aceea dacă tabăra a avut loc și unde, fiindcă locația nu a fost făcută publică niciodată, iar noi nu avem confirmarea desfășurării.

La ANAF am cerut verificarea realității operațiunii de sponsorizare. Sponsorizarea acordată în temeiul Legii 32/1994 permite scăderea din impozitul pe profit în condițiile art. 25 alin. 4 lit. i) din Codul Fiscal, cu obligația de a raporta beneficiarii. Dacă suma a fost dedusă fiscal și apoi negată public, una dintre cele două declarații nu corespunde realității. Am cerut și verificarea reflectării celor 132.188 de lei în contabilitatea FDSC și a Accept.

La Ministerul Muncii, superiorul ierarhic al ANPIS, am cerut control ierarhic. Agenția are din 3 iunie o sesizare de inspecție și, separat, o sesizare venită de la DGASPC. Aproape două luni, niciun rezultat comunicat.

La DGASPC Sector 2 am formulat reclamație administrativă pentru depășirea termenului legal de răspuns. Precizez că DGASPC este singura instituție care a acționat concret în acest dosar — a cerut Accept datele copiilor, a cerut harta de implementare, a sesizat ANPIS. Reclamația vizează exclusiv comunicarea rezultatului acelor demersuri, nu conduita instituției.

La Colegiul Psihologilor am transmis o cerere de verificare. Nu o plângere disciplinară. Colegiul ne-a scris în iulie că se poate pronunța doar dacă i se indică nominal un psiholog. Am identificat singura persoană cu calitate de psiholog care apare public în legătură cu Accept, membră a Consiliului Director cu titlul de Consilier Psiholog, cu atestat de liberă practică valabil și cu specialitatea consiliere a copilului, adultului, cuplului și familiei. Nu afirm că a săvârșit vreo abatere și nu am elemente că a prestat personal acele activități — de aceea am cerut o verificare, nu o sancțiune. Atestatul ei este valabil; întrebarea privește cadrul în care a fost exercitată profesia.

Toate cele șase au plecat pe 31 iulie. Toate documentele menționate în acest articol — răspunsurile celor șapte instituții, corespondența cu Kaufland, capturile de ecran, paginile salvate de pe instaredebine.ro înainte de ștergere, postările Accept, întrebările și răspunsurile parlamentare — sunt arhivate și disponibile autorităților și presei la cerere.

Ce rămâne

Opt luni. Șapte instituții interogate, toate au răspuns. Două întrebări parlamentare, trei ministere care confirmă în scris cerințele legale și declară, în același timp, că nu au verificat dacă sunt respectate. Un finanțator care a plătit, a confirmat în scris, apoi a negat public. Un administrator de program care tace din noiembrie. Un organizator care a șters pagina la trei zile după prima întrebare.

Și un program adresat unor tineri de la 13 ani din satele României, în care adulții implicați nu au fost verificați niciodată în registrul agresorilor sexuali, fiindcă organizația a ocolit procedura în care acea verificare se face.

Ministerul Justiției a scris, în aprilie, că „nu a fost sesizat cu privire la săvârșirea unor fapte ce intră sub incidența legii penale”. Era adevărat atunci. De pe 31 iulie, nu mai este.

Nu mai este o chestiune de opinii. Este o chestiune de lege. Și legea, fie și cu întârziere, se aplică.

Ajuta Patria Prima sa treaca la urmatorul stadiu si sa isi permita sa plateasca avocati pentru procese contra celor ca Accept Romania care duc propaganda homosexuala la extrem! Ajuta-te sa protejam copiii Romaniei! Doneza aici! Multumim! Noi lucram voluntar, dar restul costa!