Lupta noastră de zi cu zi cu bugetarii care ne ascund informațiile de interes public. Sau așa cred ei?

Legea 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public are 25 de ani. Pe hârtie, e una dintre cele mai bune legi din România — simplă, clară, cu termene scurte și sancțiuni pentru funcționarii care refuză. În practică, e o glumă proastă. Sau mai exact, e o armă pe care statul a învățat s-o folosească împotriva ta, nu pentru tine.

Asociația Patria Prima a depus zeci de cereri 544 în ultimele luni. La ministere, agenții, autorități locale, autorități de reglementare. Peste tot am întâlnit aceeași rețetă, cu variații minore, de a nu răspunde la nimic fără a refuza oficial nimic.

Rețeta 1: „Sunt documente interne”

Ceri un studiu de fundamentare economică pe baza căruia s-au cheltuit milioane de euro din fonduri europene. Ți se răspunde că e un „document de lucru intern, utilizat în procesul decizional administrativ.” Am primit acest răspuns de la ANPDPD, când am cerut documentele care justifică valorile voucherelor pentru persoane cu dizabilități — vouchere plătite din Fondul Social European. Bani publici europeni, dar documentele care arată cum s-a calculat prețul sunt „interne.” E ca și cum ai întreba restaurantul cât costă ingredientele din mâncarea pe care ai plătit-o, și ți se răspunde că rețeta e confidențială.

Rețeta 2: GDPR-ul ca scut universal

Asta e preferata tuturor. Întrebi cine a fost în comisia care a evaluat un proiect finanțat din bani publici. Ți se răspunde: date cu caracter personal, GDPR, nu putem. Întrebi cine a semnat un referat pe baza căruia s-a emis un ordin de ministru. GDPR. Întrebi cine a evaluat dacă un produs e sigur pentru persoane cu dizabilități. GDPR.

GDPR-ul a devenit scutul magic al funcționarului care nu vrea să răspundă. Nu contează că Decizia ÎCCJ nr. 37/2015 spune clar că funcționarii publici nu beneficiază de protecție GDPR când exercită atribuții de serviciu. Nu contează că art. 86 din GDPR prevede explicit echilibrarea accesului public la documente oficiale cu protecția datelor. Funcționarul a auzit de GDPR, i se pare suficient, și ți-l aruncă în față.

Primăria Brașov a dus asta la nivel de artă. Am cerut informații despre cum au gestionat cererile 544 ale cetățenilor. Ne-au refuzat. Am cerut informații despre calificările funcționarilor care gestionează cererile 544. Ne-au refuzat. Am depus sesizare disciplinară. Comisia de disciplină a clasat-o. Am contestat clasarea. Au trimis dosarul la Prefectură. Prefectura ne-a citat la audiere. Și între timp, informațiile pe care le-am cerut inițial — informații publice banale despre funcționarea unui serviciu public — tot nu le-am primit. Au trecut luni de zile.

Rețeta 3: Ping-pong-ul instituțional

Trimiți o cerere la instituția A. Ți se răspunde că informația e la instituția B. Trimiți la B. B zice că de fapt e la C. C zice că nu e competentă. Nimeni nu invocă art. 27 din HG 123/2002 care obligă instituția care primește cererea să o redirecționeze din oficiu la cine trebuie. Pur și simplu te plimbă până te saturi.

Am pățit-o cu ANCOM pe tema conținutului ilegal de pe Facebook. Ne-au trimis la Facebook. Facebook ne-a refuzat. Am revenit la ANCOM. Ne-au trimis la coordonatorul din Irlanda. Adică, autoritatea română de reglementare a serviciilor digitale ne-a explicat, pe 4 pagini, că nu e treaba ei. Acum ii presam noi.

Rețeta 4: „E în curs de elaborare”

Am cerut ANPDPD procedura prin care verifică dacă un produs finanțat din bani europeni a fost efectiv livrat beneficiarului înainte de a deconta pretul. Răspunsul: procedura face obiectul unei metodologii distincte, aflată în curs de elaborare. Tradus: decontăm milioane de euro fără nicio procedură de verificare, dar nu putem să vă spunem asta pe hârtie, așa că vă spunem că procedura nu e gata încă.

Rețeta 5: Informații comerciale confidențiale

Am cerut certificatele de conformitate CE ale unor produse achiziționate din bani publici europeni pentru persoane cu dizabilități. Ni s-a răspuns că sunt informații comerciale protejate de art. 12 din Legea 544. Adică statul cumpără un produs, îl plătește din fonduri europene, îl dă cetățenilor vulnerabili, dar actele care dovedesc că produsul e sigur sunt secret comercial. Cum ar fi dacă ai cumpăra o mașină cu bani de la stat și ți s-ar spune că certificatul ITP e confidențial?

Rețeta 6: Răspunsul-poștaș

CNA a primit sesizarea noastră despre burtierele alarmiste ale Antenei 3. Ce au făcut? Au cerut un punct de vedere de la Antena 3 și ni l-au trimis copiat. Fără analiză proprie, fără vizionarea emisiunii, fără raport de monitorizare. Autoritatea de reglementare a audiovizualului a funcționat ca o cutie poștală între noi și postul pe care l-am reclamat. Nu e genial?

Vrei sa ajuti proiectul nostru? Noi lucram voluntar, banii merg in consultanta legala, social media, si desigur, AI si instrumente de prelucrat informatia. Doneaza sau citeste cum poti contribui aici ca sa ne putem continua munca! Multumim!

Rețeta 7: Răspunsul pe care nu-l înțelegi

Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene ne-a răspuns pe 3 pagini, citând din GDPR, din Regulamentul 2021/241, din Legea 190/2018, din jurisprudența CJUE, din Avizul Grupului de lucru Art. 29. Concluzia după 3 pagini de doctrină juridică: nu vă dăm lista evaluatorilor ceruta. Au transformat un refuz simplu într-o teză de doctorat. Scopul e să descurajeze. Dacă ai nevoie de un avocat ca să înțelegi de ce nu primești o informație publică, legea 544 și-a pierdut sensul.

Ce facem noi?

Nu ne oprim. Fiecare refuz primit de Asociația Patria Prima e înregistrat, analizat și contestat. Depunem reclamații administrative. Când reclamația e respinsă, depunem plangere administrativa. Cand e respinsa cerem comisie. Când o instituție ne trimite la alta, trimitem la amândouă. Când invocă GDPR, le cităm jurisprudența care le dă peste nas. Când zic că procedura nu există, le cerem să confirme oficial că au cheltuit bani publici fără proceduri. Publicăm totul si strangem dovezi. Mergem la sefii sefilor.

Dar suntem o asociație mică. Câți cetățeni au timpul, energia și cunoștințele legale să facă ce facem noi? Câți renunță la prima scrisoare de refuz? Câți citesc „GDPR” și se opresc? Ăla e scopul. Statul nu refuză formal — asta ar fi ilegal și contestabil. Statul te face sa renunti.

Legea 544 e bună. Problema nu e legea. Problema e că nimeni nu o aplică, și nimeni nu e sancționat când o încalcă. Art. 21 din Legea 544 prevede răspundere disciplinară pentru funcționarul care refuză. Câți funcționari au fost sancționați vreodată?

Între timp, continuăm. Fiecare cerere, fiecare refuz, fiecare contestație e o cărămidă într-un dosar. Iar dosarele se vor deschide la DNA, la EPPO. Funcționarul care a scris „GDPR” pe o hârtie ca să ascundă cum s-au cheltuit milioane de euro ar trebui să se gândească dacă acea hârtie va arăta bine într-un dosar penal.

Dar noi nu ne obosim sa ii desteptam. Noi notam si reclamam.