Salut și bun găsit la un nou podcast de la Patria Prima. Am început să prefer metoda asta de comunicare pentru că este un pic mai rapidă și puteți să citiți și transcrierea de dedesubt, ca să ne mișcăm mai sportiv.
Am fost super ocupați în perioada asta, unii cu jobul, unii cu familia, unii cu configurațiile diverșilor boți, și știu că am apărut mai rar. Ideea este că n-am fugit nicăieri și aș dori să clarific un pic niște lucruri pe care le-am văzut la diverși urmăritori, care au început deja să ne întrebe câți oameni sunt în procese, câți oameni au ajuns la pușcărie și chestii de genul ăsta.
Fraților, din păcate, după cum bine zicea azi cineva pe X – și nu mai țin minte cine – dacă în țara asta s-ar aplica legile și Constituția, ar fi foarte multă lume la pușcărie. Dar lucrurile nu merg așa.
Razboaiele cu bugetarii
În primul și în primul rând, orice anchetă pe care o facem începe de la niște întrebări adresate unor instituții. Iar instituțiile astea răspund la maximul de zile. Teoretic, trebuie să răspundă în zece zile, dar pot prelungi până la treizeci.
Te trezești însă că îți vin după douăzeci de zile și mai cer o prelungire de încă treizeci. Sau fac mizerii de genul ăsta, știind foarte bine că nu prea ai ce să le faci, pentru că nu poți să-i târăști într-un proces de contencios administrativ pentru orice. Mai ales când ești o organizație mică, tânără și săracă, ca a noastră.
Apoi dau răspunsuri incomplete și trebuie să depui plângere administrativă. Iar la plângerea administrativă, unii răspund niște bălării – și știu foarte bine că sunt bălării – dar știu și că au în spate un departament juridic, iar tu ești o organizație de care n-a auzit nimeni.
De aceea o să începem să colectăm bani, pentru că de la un punct în sus nu poți să rezolvi totul cu AI-ul și ai nevoie de avocați care să te reprezinte.
Vă dau un exemplu minor aici, ceva pentru care, Dumnezeule, n-am deschide un proces, dar pe care l-am văzut și la case mai mari.
Televiziunea Romana evita adevarul!
Am întrebat Televiziunea Română cine a luat decizia difuzării documentarului Recorder despre judecători, imediat în ziua respectivă, la ora nouă seara, la ora de maximă audiență, schimbând grila actuală a postului. Inițial au spus ceva cu departamente și workflow-uri, că n-a fost o singură decizie.
Au dat un răspuns foarte alambicat, după treizeci de zile. Apoi, conform Legii 544/2001, am depus o plângere administrativă în care am spus: „Băi, fraților, ăsta nu e un răspuns, nu se justifică.” Am citat legi.
Au răspuns din nou că au niște contracte cu Recorderul, pe care nu ni le pot arăta, pentru că țin de interesele lor comerciale, și că hotărârea a fost luată de niște departamente.
Practic, nu a venit nimeni să-și asume decizia, cum eram noi curioși să știm cine a luat-o. Deși e evident că cineva a luat acea decizie. Nu schimbi grila postului național de televiziune la ora de maximă audiență „așa, din senin”, fără să-ți spună un șef.
Au evitat efectiv răspunsul.
Bine, asta a fost mai mult din curiozitate. Eram sigur că o să bată câmpii, dar am vrut să vedem ce se întâmplă. Asta ne diferențiază de restul: noi încercăm.
Nu garantează nimeni că într-un an o să avem nu știu câte investigații deschise la DNA, că vor fi acceptate sau că se va ajunge la procese. Ca dovadă, încă așteptăm răspuns de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4, referitor la cercetarea penală deschisă pe numele domnului Andrei Karamitru, în momentul în care a instigat la ură împotriva tuturor celor puși pe „lista neagră” de psihopați de la Legiunea Română Getica.
Am fost anul trecut, am vorbit cu un procuror, mi s-au cerut detalii. N-am fost singurul care s-a plâns, au fost mai mulți. Deci nu ne luăm nicio exclusivitate aici. Conform legii, avem dreptul să știm ce s-a întâmplat cu dosarul respectiv. Deocamdată așteptăm să vedem ce iese.
Când ești un ONG și n-ai pe nimeni în spate, lucrurile se mișcă greu și încet. De aceea ne distrează la maxim cum fac anchetele cei de la Recorder sau RISE Project, care știu perfect toate încadrările legale și știu exact la ce persoane să se ducă, ce să întrebe, cu cine să vorbească.
E clar că li s-au pus niște lucruri în față, pentru că nu ai cum să ajungi la volumul ăla de informație doar căutând pe internet și întrebând oameni. Realitatea, când nu ești o agenție afiliată unor servicii, este că toate chestiile astea se fac mult mai încet și iau timp.
Viitorul suna bine
Sperăm ca, pe măsură ce trece timpul și lumea începe să audă de noi, să avem mai mulți colaboratori, să primim ponturi de la oameni care știu lucruri – nu de la servicii – așa cum se întâmplă în afară.
Și să putem începe să luptăm cu ONG-urile din România care chiar fac rău țării ăsteia: Declic, Funky Citizens și mulți alții, care au finanțări dubioase din afară și proiecte care nu fac bine nici României, nici românilor.
Este o mare problemă în țara asta și sperăm să ajungem și la acel punct. Deocamdată pornim încet și facem ce putem, cu resursele pe care le avem și cu timpul pe care îl avem.
Pentru că, repet, toți avem joburi, toți avem familii, e mai greu, dar ne agităm.
Încercăm acum, cu automatizarea prin AI, să compensăm lipsa de personal și să monitorizăm informații. Este foarte important să fim la curent cu ce se întâmplă, să vedem legături între evenimente politice și sociale și avem nevoie de unelte pe care încercăm să le construim acum: unelte care să rezume situații, să monitorizeze lucruri și aspecte zilnice.
Sperăm să iasă bine. Mai avem de șurubărit la ele.
Cam asta se întâmplă cu noi și cam asta facem. Sperăm să avem și rezultate, la un moment dat.
Finantari europene dubioase
Ultima realizare a fost depunerea unor cereri pentru niște băieți de la un startup pe care îl urmăresc de ani de zile, încă dinainte să existe ideea acestui ONG. Au primit foarte mulți bani UE, n-au livrat mai nimic, iar acum au livrat brusc ceva, nu se știe exact cum. Coincidență: au apărut imediat niște bani printr-un proiect UE pentru a recumpăra produsul.
Am un prieten foarte bun, din facultate, consultant pe fonduri UE de peste douăzeci de ani. Nu a ajuns milionar, spre deosebire de alții. Știe exact câtă mizerie, câtă nemernicie și câtă durere în cot există în finanțările europene din România.
De aceea nu sunt absolut deloc surprins că un produs abia făcut este brusc finanțat generos.
Sunt multe lucruri suspecte, dar deocamdată nu vrem să dăm nume. Toată lumea este nevinovată până când justiția decide altceva și rămânem pe acest principiu.
Mulțumesc că m-ați ascultat și de data asta. Dacă aveți întrebări, sugestii sau informații: info at patriaprima.org sau în comentariile de mai jos.
